Ieri a fost respins de către Camera Deputaților proiectul de lege al unui Muzeu al Comunismului care ar fi urmat să probeze faptul că românii s-au trezit din somnambulim și s-au scuturat de mizeria comunistă la trecerea celor 20 de ani de „stupid people“ – eticheta infamantă aplicată poporului român de komisarul bolșevic Silviu Brucan.

 La vremuri noi, tot noi, era o vorbă preferată a lui Walter Roman, tăticul lui Petrică. Petrică a reușit ca un hopa mitică să supraviețuiească în spațiul politic și public românesc, periodic apărând pe sticla televiziunilor socialiste, din arcul USL. Apare și pe la lansări de carte, pe la sindrofii manelistice, peste tot. Vorbește vrute și nevrute despre orice, se pricepe la de toate și din când în când mai scoate și câte o perlă interesantă. A mărturisit mai nou că s-a „culcat cu Ion Iliescu“.

Ieri a apărut vestea că la șefia Institutului Național al Patrimoniului e fost instalat un copil de mingi de-al marelui combinator Relu Fenechiu, unul dintre cei mai penali miniștri ai actualei guvernări. Alexandru Muraru, pionul lui Fenechiu, are de-a face exclusiv cu politica, mai exact este absolvent de studii politice iar întreaga sa carieră politică este concentrată în zona multifuncțională de țutăr al servilor lui Fenechiu. Adică un fel de sluga slugilor.

Știrea despre Ovidiu Miculescu este banală, pe undeva. Omul este penal. Restul poveștii despre Miculescu are însă nuanțe legendare. Pentru a începe cu știrea, datele sunt următoarele: actualul director general al Radioului național, șef din vara lui 2012, inițial numit în data de 29 iunie 2010 în funcția de membru al consiliului de administrație, era în situație de incompatibilitate la data numirii sale în CA al SRR.